Blogu lu Mary

Cel putin din ce am mai vazut in ultima perioada. De fapt, nu numai, daca stau sa ma gandesc mai bine. A avut loc duminica trecuta, 22 noiembrie, American Music Awards 2009, si, bineinteles, am fost curioasa sa vad ce au mai etalat pe renumitul covor rosu vedetele din lumea muzicala. Am ramas cu gura cascata in fata acestei rochii a Rihannei… E superba!!! Imi plac pliurile alea imense si aspectul de material perforat in forma de trandafir. Iar pe Rihanna arata mai mult decat ideal. Doamne, vreau si eu una! Sau sa incerc sa dau comanda la Mos Craciun? Ca nu mai e mult…

Rochia este creatie Marchesa, ca sa vezi ca pana acum nu prea am dat importanta acestei case de moda.

In rest, nu prea m-a impresionat nimic. Mi-a mai placut rochia stil sirena a Paulei Abdul.

In rest, pauza… A, si intre noi fie vorba, chiar asa grasuta e Kelly Clarkson? Sper sa nu par rautacioasa, dar… uf…

Plus:

Alicia Keys (rochie Armani)

Leona Lewis (Vivienne Westwood)

Shakira (Versace)

Voua care va place?

(Surse foto: top40.about.com; catwalkqueen.tv)

Ca orice alt domeniu, si literatura se schimba. Si nu numai literatura pentru oameni mari, ci si pentru aia mici. Nu ma astept sa fi citit voi carti pentru copii acum la maturitate, dar probabil ca ati vazut macar prin librarii cateva exemplare si cu siguranta ati mai observat cateva diferente intre ce citeam noi cand eram copii si ce citesc copiii de acum.

In ceea ce ma priveste, nu mai tin minte exact la ce varsta am inceput sa citesc, dar era oricum inainte sa am 7 ani si sa merg la scoala. Imi amintesc vag ca imi era ciuda ca nu puteam sa citesc mai mult de doua pagini pe zi dintr-o carte cu basme de Eminescu (da, Eminescu a scris si cateva basme . “Miron si Frumoasa fara corp” va spune ceva? )

Cred ca am inceput cu basme si povesti, ca orice alt copil, numai ca, din cate imi aduc aminte, mi-au cazut in mana anumite povesti de Hans Christian Andersen, unele nu tocmai optimiste si placute pentru un copil. Majoritatea imi expuneau mie, ca mic cititor, cazuri de copii nu dintre cei mai fericiti, mai toti saraci, bolnavi si orfani. Va dau ca exemplu “Fetita cu chibrituri", “Candela si lumanarea” sau “Mormantul unui copil”. Cam asa stateau lucrurile in cazul primelor mele lecturi.

Eu nu am crescut cu “Amintiri din copilarie” de Creanga, asa cum ar putea spune unii. Am citit cartea mult mai tarziu, de asemenea si “La Medeleni” de Teodoreanu.

Incercand sa fac o prima comparatie intre cartile pentru copii de atunci si cele de acum, pot sa va spun ca noi nu prea dispuneam de multe poze. Reprezentau o raritate, cam una la un text literar…

Acum, cartile pentru copii sunt foarte foarte ilustrate. Plus ca li se incorporeaza uneori jocuri interesante, CD-uri si chiar jucarii. Bineinteles, depinde si de varsta careia i se adreseaza. In orice caz, sunt cu mult mai frumoase decat erau atunci, desi de cele mai multe ori nu e vorba decat de strategii de marketing: cat mai colorat si ilustrat si cartea devine un cadou ideal pentru copii.

In ceea ce priveste continutul, lucrurile stau iarasi diferit. Inainte, daca citeai, aveai ce sa citesti. Cum spuneam, cartile nu erau “jucarii", reprezentau o insiruire de cuvinte intrerupta rar de o ilustratie.

Acum insa, unele carti pentru copii, in special cele pentru cei mici mici, pot avea o fraza pe o pagina, de cele mai multe ori cartonata. Recent “am citit” o carte de acest gen, numita “Omida mancacioasa”, de Eric Carle. Pot sa va spun ca titlul este foarte foarte amuzant, iar continutul naiv, dar spus intr-un mod foarte dragut. Pana la urma se adreseaza copiilor si cartea arata mai degraba a carte-jucarie. O alta bijuterie de carte pentru copii care mi-a cazut in mana recent este “Balul florilor” de Silke Leffler si Sigrid Laube. V-o recomand in contul celor mici.

Trecem insa de grupa mica si ajungem la varsta scolii primare si peste. Copiii sunt atrasi in general (ca si adultii de altfel) de bestseller-uri. Harry Potter a lui J. K. Rowling i-a determinat pe multi copii sa se intoarca la lectura, iar cartile se epuizau in cateva minute de la punerea oficiala in vanzare.

Situatia are o parte pozitiva si una negativa: cea pozitiva este reprezentata de redescoperirea lecturii, iar cea negativa se raporteaza la posibilitatea ca un copil sa nu se formeze tocmai corect din punct de vedere al gustului pentru literatura. El poate prefera si mai departe acelasi gen de scriitura: cat mai spectaculos si mai atractiv la o prima lectura, fara necesitatea unei introspectii la nivel stilistic sau de continut.

Cartile pentru copii, in special bestseller-urile, beneficiaza de ecranizari, fie animatii, fie filme. Este cazul unor carti ca: “Harry Potter”, “Coraline” (Neil Gaiman), “Cartea junglei” (Rudyard Kipling), “Micul print” (Antoine de Saint Exupery) si altele care exista cu siguranta, dar nu imi vin acum in minte sau nu am auzit de ele. As fi adaugat si “Alice in Wonderland”, realizat dupa binecunoscuta carte cu titlu omonim a lui Lewis Carroll (pe care abia il astept, apropo, doar joaca Johnny Depp in el!!!), dar mai e un pic pana atunci, noi il vom vedea (abia! ) prin martie 2010. Uf…

In loc de concluzie: incurajati-i pe copii sa citeasca, familiarizati-i de mici cu literatura. Dincolo de placerea lecturii, cititul ii va ajuta foarte mult sa isi dezvolte vocabularul, sa devina mai inteligenti si, in timp, sa aiba un stil propriu de exprimare. In cazul meu asa s-a intamplat.

(Sursa foto: deviantart.com)

Dupa ce v-am tampit de cap cu Lady Gaga (promit solemn ca va las in pace, macar o perioada ), m-am gandit sa trec in tabara adversa, la mondenii din lumea masculina.

Asa ca am ajuns la Robert Pattinson, alias Edward Cullen, unul dintre cei mai vizibili actori din ultima perioada. Vizibilitatea lui este cu atat mai mare cu cat se anunta si in Romania premiera filmului “New Moon” pe 27 noiembrie.

Ma tot uit la el si nu imi explic ce are atat de deosebit… Culmea ca si el se intreaba acelasi lucru . Robert Pattinson nu reprezinta o frumusete in adevaratul sens al cuvantului. Mie imi apare mai mult ca un tip crispat. Cel putin rolul din prima parte a seriei “Amurg” iti infatiseaza un vampir mai tot timpul incordat. Dar poate ca tocmai acest lucru atrage, numai ca, pe alocuri, mi se pare ca exagereaza.

Dupa cum spuneam, actorul nu se recunoaste in pielea unui irezistibil. Nu de putine ori, in interviurile pe care le acorda diferitelor publicatii, Robert spune ca nu se simte nici pe departe un personaj sexy. Si eu il cred pe cuvant, este cat se poate de sincer. Pana la urma, chiar sunt momente si ipostaze in care Pattinson pare uratel…

Chiar daca unii carcotasi ar spune ca actorul apartine inca generatiei de vedete iubite exclusiv de adolescenti, lucrurile nu stau chiar asa. Pattinson a depasit cu mult aceasta varsta critica, din fericire are o infatisare destul de matura si este luat in vizorul unor publicatii de oameni mari , cum ar fi Vanity Fair. El va aparea intr-un pictorial in numarul de decembrie al revistei. In targetul exclusiv al adolescentilor se afla spre exemplu Zac Efron, pe care nu il vad prea curand maturizat.

Pattinson afiseaza de cele mai multe ori un look destul de neingrijit, e nebarbierit si cu parul ciufulit, de multe ori pare abia trezit din somn, este morocanos si nu se straduieste mai deloc sa fie stylish (asa cum o face Ed Westwick, alias Chuck Bass spre exemplu).

De ce ne place totusi Edward? Ce are atat de deosebit? De unde atata isterie in randul fanelor in momentul in care apare acest individ? Apropo, tin sa fac o paranteza. Nu am sa inteleg niciodata manifestarile fanelor atunci cand vad un actor/ un cantaret/ o vedeta masculina. Ce credeti ca rezolvati mai atunci cand urlati dupa bietul om? Ok, unii poate se simt bine, dar la un moment dat or sa se sperie de atata admiratie. Si, facand o comparatie, cati barbati ati vazut voi ca urla atunci cand apare o vedeta feminina? Nici unul, credeti-ma… Asa ca, dragi gaini, fiti mai cumpatate.

Revenind… Edward s-a speriat de aceste specimene si a spus la un moment dat ca a ajuns sa se teama de neamul femeiesc si sa nu fie in stare sa aiba o relatie. Ce pot sa zic, riscurile meseriei de vedeta…

Finalizand, Edward mi se pare un tip destul de interiorizat, crispat si nu foarte atasat de lumea celebritatilor de care apartine. Sunt curioasa sa ii vedem evolutia, deocamdata este (sau doar pozeaza a fi) un tip destul de retras. Sau poate ca tocmai asta atrage…

Cat despre Kristen Stewart, partenera de film (nu se cuvenea sa nu vorbim si despre ea), cu ea chiar am o problema. In film, Bella pare o lesinata inexpresiva (am gasit parodii foarte funny cu trimitere la film), si stearsa rau pe deasupra. In viata reala, Kirsten pare o rockerita mult mai dura decat alter ego-ul din film. Vrea sa para o rebela, nu ii pasa de nimeni si nimic, se imbraca asa cum are ea chef (sau pur si simplu nu are stil?).

La pachet, cei doi formeaza un cuplu destul de “altfel", ca sa nu spun ciudat. Iar valul de mister lasat in privinta unei posibile relatii intre cei doi si in afara micului ecran tine publicatiile de profil mereu treze in ceea ce ii priveste.

PS: Care e idealul vostru masculin? Eu raman la Ed Westwick

(Surse foto: vf.com, omg.yahoo.com)

Am vazut azi pe CNN video-ul asta, spot pentru turismul romanesc. Mie mi se pare destul de reusit, s-a mizat pe frumusetile naturale pe de o parte, iar pe de alta parte pe personalitati din lumea sportului cunoscute pe plan international. Nu stiu de cat timp a fost realizat, habar nu aveam de el, abia acum l-am vazut pentru prima oara.

Voua cum vi se pare? Singurul lucru pe care nu prea il inteleg este titlul ales pentru video si implicit pentru campanie: “Romania - The land of choice…” Poate ma lumineaza si pe mine cineva.

So, ce parere aveti?

Nu ca pana acum ar fi fost prea normala Dar Gaga are o ascensiune aparte, adica socheaza din ce in ce. Ma gandesc pana unde poate merge imaginatia ei, bogata si debordanta ca sa spun asa

Pana acum cateva saptamani, mai ca ma miram ca s-a cumintit (a se vedea primul video).

Dar Lady G s-a gandit ca nu trebuie sa isi strice imaginea si si-a revenit de urgenta. In noul clip, cea mai extravaganta fiinta de pe pamantul asta s-a gandit sa poarte pantofii lui Alexander McQueen din colectia de primavara-vara 2010 pe care ii aveti aici. Pana la urma, designerul a avut o muza se pare atunci cand i-a creat…

Si aici video-ul despre care chiar nu stiu ce sa va mai zic. Doar ca a cam exagerat… oare se poate mai rau de atat?…

(Sursa foto: catwalkqueen.tv)