Alice in Wonderland este una dintre cele mai citite povesti pentru copii (si nu numai) din toate timpurile. Mi s-a parut a fi numai o chestiune de timp pana cand maestrul adaptarilor cinematografice a basmelor sa-si intoarca privirile si camera catre aceasta opera literara.
Asadar, Tim Burton ne-a adus inca unul dintre filmele sale facute “in familie": Johnny Depp in rolul Palarierului nebun, sotia, Helena Bonham Carter in rolul Reginei de Inima Rosie si acea atmosfera la care cu totii speram.
Am asteptat Alice in Wonderland cu sufletul la gura, fiind vorba de pelicula unui regizor pe care il apreciez tare mult. In acelasi timp, nu am fost singura care a avut aceasta stare pana in aceasta seara. Si cam asta este treaba cu filmele pe care le astepti cu infrigurare, ca sa nu mai vorbim despre ideile pe care orice citititor avizat le are deja formate - asteptarile sunt rareori implinite pe deplin.
Nu ma intelegeti gresit. Odata ce cunoasteti stilul regizoral al acestui maestru si stiti la ce sa va asteptati, Alice in Wonderland este un film foarte ok. O incantare vizuala, in orice caz. Depp se achita de rol in mod onorabil, el fiind cel care alaturi de alte cateva personaje (Chesire Cat si iepurele nebun as completa, fara a o neglija pe Regina de Inima Rosie) dau savoare filmului.
Si totusi, ceva lipseste. Alice in Wonderland e un fel de Avatar al basmelor. Are toate ingredientele la care te astepti, te bucuri de el la fata locului, dar odata iesit din sala de cinema realizezi ca ceva lipseste. Scenariul este cel care, in mod normal, trebuie sa lase acel ceva de dupa.
Alice, interpretata de Mia Wasikowska mi se pare, de departe, cel mai fad personaj al filmului. Palida (nu ca as avea ceva impotriva acestui aspect), nehotarata, nu este deloc convingatoare in rolul fetei menite sa schimbe soarta vietatilor din Underworld. Anne Hathaway, una dintre actritele mele preferate in general, este si ea… nenaturala in rolul Reginei Albe. Gesturile si prestatia menite sa-i accentueze alura roiala si bunatatea extrema par mult prea fortate, chiar trecand peste usoara nota de ironie dorita de regizor.
Johnny Depp este adorabil, ca de obicei. Rolul Palarierului Nebun i se potriveste ca o… manusa. 
Iar relatia atat de stransa pe care o are cu Tim Burton a avut intotdeauna rezultate frumoase pe marile ecrane.
Una peste alta, Alice in Wonderland este o experienta cinematografica ce merita bifata. Nu neaparat pentru efectele 3D, care sunt exploatate cam la 25% din capacitate, cat pentru ceea ce Burton are de oferit. Enjoy the rabbit hole trip.
XML Feeds