Nu am nicio oala pe foc, si totusi totul da in clocot in jur.Gesturi volutive, straine, ciudate, ademenind pe fuga nedumerirea-mi din mine,exclamatoare..Difuza si blanda, eleganta si dura, atat de drastica uneori,in cluburile si salile arhipline din scena vietii,apare o lumina ce-mi spune ca, oamenii vor face numai lucruri bune, si isi vor urmarii cu totii toate aspiratiile lor.
Ma uit in jur. Persoane deosebite, cu calitati aproape neintalnite,sunt gata sa izbucneasca in Universul meu. Apoi,un vant puternic, goleste copacii, si muntii, si ostroavele, de parca le muta din loc. Cateva stele mirate, se prabusesc si se intind la pamant.
Ma duc spre ele, culeg cateva si mi le astern in palma calda scoasa dintr-o manusa. In timp ce le mangai, inima-mi tresare, doar cat sa le arat ca-mi pasa de ele. “Sunt dragostea", ma-ntampina cu un zambet timid una mai indrazneata, si-mi da din scanteia sperantei,si ca sa-i arat ca-mi pasa, o ridic dupa jos din lumina-i intunecata ce cazuse, iar fata, i se lumineaza.
Am depanat atatea amintiri si am varsat atatea lacrimi de bucurie ca ne-am intalnit, incat cuvintele au refuzat sa mai fie rostite, din cauza acestei nopti presarate cu nostalgii,in miez de noapte, iar acum de dimineata ma abordeaza un alt vis, ce instinctiv vrea sa ma duca-n deziluzii, asa ca mai bine-mi afund nasul in pilota mea calda,si-astept sa se zbenguiasca si Soarele, umbland sa-si atinga speranta din inima sa, iar eu de fiecare data il voi intampina cu dragoste, speranta si mai ales viata.
Comment feed for this post
Recent comments