A fost odata, ca de acum incolo sau nu…cica o vrajitoareee..ce nu avea copii, decat vreo unsprezece pisici…Unele erau de culoarea laptelui, altele de culoarea scarabeilor, tarcate, cu dungulite, cu codite ce pendulau de la est la vest, ce se alergau de colo colo, sau se ghemuiau in vreun cotlon al casei vrajitoarei, ori se etalau ingarmadindu-se unele peste altele pe o fereastra privind in gol..la trecatori. Vrajtoarea pe patul de moarte acum, din cauza ca a avut paie si pietre in burta si nu a reusit sa-si faca seturile de copii dorite, sau macar unul, isi chema toate pisicile ce inca mai limpaiau din farfurii, urmele lasate de bunatatile ce aminteau de vremurile bune si, inainte sa-si dea duhul cu chemarea aceea de mama de pisica, ce exista in ea, isi striga fiecare odrasla in parte sa le spuna cate ceva:
“Lingurita mea de sugar, tie iti las cartile mele! ”- zise ea cu mica boare de vlaga ce-i mai ramasese… Apoi, pe urmatoarea… “Cuibusorul meu de pasarele, tu porneste la drum spre est, draga mea…” Se intoarse spre cea tarcata, cu mustatile luuungi si aspre, precum corzile de chitare si-i spuse: “Hmm…Picatura mea de Otrava, tu sa traiesti asa cum te-am educat si sa ma faci mandra de tine, de acolo de unde oi fi eu, voi stii si te voi veghea…” Apoi, catre urmatoarea continua:“Tu, Frumoasa Mea, tine-ti mintea pura si cauta lucrul bun in viata, evitand greseala de fiecare data, da? “Of, Bucatica Mea, tu incearca sa cureti lumea de impuritati..pe cat posibil…sper sa si reusesti, draga mea…” “Tie Juda, mmm..ce sa-ti zic, decat sa te bazezi pe tine, sa nu depinzi de nimeni altcineva in viata, decat de tine dragul meu …” “Ehi, Chin Etern, draga mea, e adevarat ca nu poti cunoaste lumea asaaa dintr-o data, pt. ca ea nu exista in realitate, desi pare ca ar exista si nu este un fals..dar crede-ma ca este un fals total…deci, ai grija!” “Incolacica, tu mi-ai fost tare draga, tu sa renunti la lacomie si atasamentul tau fata de bogatii si castiguri ilicite, nu asta e fericirea…sa stii ca exista legea cauzei si efectului, da?” Si, ajungand si la ultima, cea alba ii spuse: “ Venusiana, miorlaita mea scumpa, acum nu stiu daca tu ai fost buna prin natura ta, sau numai datorita imprejurarilor, insa tu singura te vei pune la incercare si vei descoperi daca iti vei pastra acest renume sau nu. De tine depinde”…si…isi dadu duhul vrajitoarea. Pisicile se tolanira langa ea, torcand pt.ultima data, cu burticile calde si pufoase in sus, ce se umflau si dezumflau de zor, mangaind-o cu labutele lor, dormind pt. ultima data un somn greu si luuung fara griji, pana in dimineata urmatoare, cand, una din surate facu apelul de trezire. Imbratisandu-se pt.ultima data, cu lacrimi in ochi fiecare, porni pe drumul lor fiecare dintre ele..care incotro…Si, aruncand o ultima privire in urma, catre locul unde copilarise destul cu vrajitoarea, pasind pe acea usa ultima data, auzira ele din gradina, ceva ce semana cu niste clinchete de copilasi, ce parca se bucurau de zor, de noua achizitie facuta de parintii lor…acea casa frumoasa a vrajitoarei. Noapte buna, copii! – smiles.
Recent comments