Lumina diminetii imi intareste buna dispozitie si fara sa vreau ma duc cu gandul la oamenii care-si intampina “criza” – inventariind esenta realului cu “beutura” – smiles. Mi-am adus aminte de un paznic de noapte dupa vremuri care cred eu, ca la ora actuala cam tot asa era….
De obicei, in zilele de dupa chefuri, de unul singur sau nu, omul se simte mahmur; cateodata o mahmureala “extraordinara” care-l tine toata ziulica cu o mare durere de cap, si oase…Cu fata aproape tumefiata, buhaita si cu pleoape umflate ce-I acopera toti ochii. Se trezeste, se da jos cu greu din pat, abia tarandu-si picioarele, tinandu-si capul in maini, umbland in dorul lelii de colo pana colo, nefiind in stare sa hotarasca daca sa mai plece sau nu la munca. Apoi, gandind ca are atatea guri de hranit, pe-acasa… cei patru copii, nevasta, cei cinci caini si vreo doua pisici, reactioneaza cumva cu sila si scarba, la gandul ca daca mai pierde inca o zi din aceiasi luna se lasa de un minus mai mare la buzunare si eventual se lasa si fara un contract de munca. Paznic de noapte de fel, un muncitor necalificat isi tinteste de fiecare data cand se lasa noaptea sticluta lui din care bea dusca dupa dusca, ca a doua zi sa se injure in gand cat de dobitoc a putut sa fie sa bea fara masura.
Si inca o noapte petrecuta, tocindu-si uneori pingelele, dand fuguta la prima alimentara din colt, sa-si mai ia o sticla de beutura. Daca l-ai privi ar arata ca un zdrahon de barbat –de-ai zice ca te poti prabusi oricand la pieptul sau umflat de vise si de beutura, crezand ca el ca va avea grija de tine si de plozii ce-ar fi urmat sa-i faci cu el, din cauza zambetului sau larg, nonsalant si nepasator de crize si de ghimpuri ale vietii, ce i-ar da un farmec aparte, fara sa stii de fapt ca toata viata lui a fost o haimana.
Si iar se reintoarce acasa la muierea care-l cearta din nou, ocarandu-l ca iar a dat toti banii pe beutura si de ei nici ca i-ar pasa; iar el se scuza din nou, zambind la fel de nonsalant cu gandul la aceiasi sticluta tulbure, ce-i gadila beregata de fiecare data, facandu-l sa uite de tot si de toate crizele din lume si sa-si zica in gand ca nu are decat un singur defect, apoi scoate pe gura faptul ca pana la urma “cui pe cui se scoate” si isi ia muierea fiind mereu vesel si pus pe sotii in amor exact ca o haimana si un filfizon, cum a fost si a ramas toata viata.
Recent comments