dyeve's blog -JE am zis!

O sa ne lipsesti, R.E.B.U.!

In fiecare zi de vineri, R.E.B.U. isi face intrarea “grandioasa” pe strada mea, pt. a ridica pubelele tuturor caselor. Scot ultima punga cu gunoi din casa si ma pregatesc sa o arunc in aceeasi pubela gri, doar a mea, ce asteapta la poarta sa fie ejectata in masina de gunoi primita cadou de la niste nemtzalai, toata colorata in verde si alb. Imi atrag atentia cele cateva coji de mere verzi, ce stateau frumos spiralate, de dupa cateva resturi de pui si cateva oscioare.
Daca vrei sa vezi ce mananca o familie, te poti uita in “lada” sa cu gunoi. Acolo gasesti numeroase repere despre membrii acelei familii. Poti gasi ace de par, fotografii rupte si false, trucate, cioburi multe de la pahare sau farfurii, condoame colorate cu rizuri si brizbizuri, ciorne, scrisori rupte, un fel de artefacte acum – care isi urmeaza calea spre aceeasi groapa de gunoi, asa cum din anumite epoci anumite evenimente, lucruri, oameni, din punctual tau de vedere sunt doar gunoaie.
Imi aduc aminte mereu de sapatamana trecuta, de ambalajele tuturor cumparaturilor facute, developez filmul in minte si le pun punct resturilor, aruncand mai mult de jumate din ambalaje fix la gunoi. Toata hartia igienica consumata saptamana trecuta, cu care ne-am sters crizele de “tuse” pline de mucozitati, avand astfel ocazia de a studia “dreptul” de acasa. Adica dreptul de a arunca propriile gunoaie, punand punct in fiecare zi de vineri “mancarimilor” de limba real, lasandu-le doar pe cele virtuale, pt. a merge apoi cu ele intr-un service in incercarea de a repara “muscatura” de insecte de asta vara, ce tot imi dezumfla cele doua cauciucuri de pe fata masinii…Alung fantomele saptamanii trecute si intind hartia de 5 ron barbatului protapit in fata mea, tuciuriu , pitic si gras, imbracat cu o salopeta parca cumparata din greseala pt ca este atat de stramta de parca sta sa se rupa aproape in doua, si care sta si se uita la mine ca prostul. Tineam in mana hartia de 5 ron dezorientata si ma uit si eu la el ca lumina de la urgenta, percepand ca vrea sa ma intrebe sau sa ma roage ceva. Ii aud oftatul launtric ce ma copleseste si ii spun sa treaca si saptamana viitoare cand am sa reusesc sa ii adun de prin casa, cateva haine mai vechi ramase de la fii-miu de acum vreo zece ani, pe care le pastram in pod. In mod miraculous ii apare zambetul pe fata, eu il salut si ma intorc cu spatele, trantind poarta cu un picior in semn ca sunt fericita ca pot fi responsabila pt. abuzul de explozie de bucurie patruns intr-un simplu om. O picatura din pipeta sperantei incerc sa fiu in fiecare zi de vineri, unde clipa eterna si plicticoasa a intalnirii cu masina de gunoi de la R.E.B.U., revine punctuala de parca ar avea cine stie ce intalnire importanta cu cele cateva fezte dornice sa scape de propriile lor gunoaie…cu gust “ametior”, astfel sperand ca daca va lumina locul unde isi tin de obicei pubela, astfel isi vor recapata vederea in a reusi macar noaptea sa vada cerul in aceeasi culoare ce ar putea fi culoarea indigo.

Mi-am propus macar o noapte alba cateodata pt. aproapele meu, celalalt…din dorinta de a asculta in sensul cel mai simplu posibil – sa invatam sa-l ascultam cu adevarat pe ..celalalt!
Apoi, cand stau cu gandurile mele, macar cinci minute, imi vorbesc – smiles- fara sa fiu intrerupta, consfatuindu-ma cu mine insumi, exprimandu-ma liber pana la capat fara bariere de limbaj sau comunicare, fara sa fiu dirijata, interpretata sau acuzata de ceva anume.
Acolo cand stau sa ma ascult in noaptea alba cu adevarat ma ascult pe mine si pe celalalt…omul…si acolo nu sunt obligata sa-mi pregatesc raspunsul si sa ma golesc pe sine-mi tocmai pt. a lasa pe celalalt…sa-mi patrunda in suflet cu ceea ce spune, transmite..incercand sa-l inteleg fara prea multa interpretare, dar incerc sa ii cer sa re:formulize ceea ce spune sau a spus, pana cand acela, celalalt…se va simti el recunoscut in ce formuleaza..si intreband mereu: “cine esti tu, de fapt?” Apoi il las pe celalalt, sa afle punandu-si cererea… si reformulandu-si aceeasi intrebare lui:”cine esti tu, de fapt?”Trebuie sa stii si sa inveti sa asculti! Mai ales din exterior in interior, un alt fel de ureche ce transmite si este in spatele cuvintelor, ceea ce acela vrea sau nu vrea sa ne comunice..cred ca se numeste formare – adica a aduce o schimbare, considerata chiar si limitata, dar tine de abilitatea de a stii sa asculti si a te asculta…ascultandu-ti ecoul cuvintelor si afland ce sentiment ai de fapt pt.celalalt si care este propriul tau contra-transfer, avand apoi reactii..interpretarea delicata a celuilalt si a ta. Interpretarea poate fi protective dar si o proiectie a celuilalt, insa lipseste “gestalistica” si atunci eviti sa interpretezi eezaact – smiles - sau eviti sa interpretezi sau sa completezi prin reinsusirea a ceea ce evoca in tine de fapt sau celuilalt… De ce interpretam comportamentul cuiva? De ce sa ne deschidem propriul inconstient inainte de a-l deschide pe al celuilalt sau invers? Mai inainte sa-ti inspectezi toate gandurile inainte de a incerca sa-l treci sau intreci pe celalalt…pt. a incerca sa intelegi ce vrea sau nu vrea sa comunice celalalat, care traieste zilnic cu el insusi de 20 sau 4o de ani,
Abia dupa ce inveti sa asculti te poti gandi la “a avea” , “a atinge”, a palpa daca vreti, iar cand vom ajunge sa ne pipaim mintea, trebuie sa fim atenti in acelasi timp, astfel nemaifiind anxiosi, avand o mai mare libertate pt. a alege, atinge, palpa…pe celalalt.
Reflectarea “verbala” a terminatiilor unor fraze ar trebui puse sub semn de intrebare ce ar putea contine si un oftat ca si cum ar raspunde oftaturilor celuilalt.
Anuntarea unui verdict - smiles - se incepe cu ..”daca am inteles bine”….”ca”….evitand interpretarea dupa ureche, usoara…totul este sa inaintezi lent, penetrand si felul de a vorbii (placut sau dezagreabil) – insa “mesajul” exprimand clar o emotie a ta, a celuilalt…care se simte in – a vorbi, a asculta…este ffff. Important acest aspect.
So, atunci cand iti imaginezi inseamna ca si interpretezi? De ce? E ca o leziune pe creier sau reflex? Un complex diferit de susceptibilitate fata de leziunea celuilalt sau a ta?
Dureri de cap, palpitatii…pana te trezesti ca organizezi o “boala”…Boala de a gandi si a te intreba: “iti doresti fiindca asa ti s-a transmis, sau pt. ca asa simti?”
…Insa, interpretand mai mult si decat Freud – care clar a murit (poate din cauza asta – smiles..) nu creezi amintiri. Mai bine incercam sa simtim senzatiile fizice si sentimente proprii si cat de sensibili suntem la ele si cat de mult vrem sa devenim constienti pt. a simtii – a ne obisnui sa fim profunzi cu celalalt…permitandu-ne sa fim impacati cu noi insine.
Chiar daca m-as simtii pusa sub lupa..si celalalt..cu siguranta trece prin acelasi lucru, iar daca imi este frica, mie sau celuilalt pot sa comunic , astfel voi scapa si eu si celalalt, eliberandu-ne si facilitand comunicarea, fara frica de “critica”, impacandu-ne cu “trecutul” astfel prezentul fiind mult mai bun, ca viata mea sau a celuilalt (oricare ar fi el/ea) trebuie sa fie “aici”, “acum” ca intr-o autoterapie in a invata sa asculti si sa te faci ascultat…
(smiles – “Mintea este sanatoasa intr-un corp sanatos “ mai ales intr-un suflet sanatos…)

(A fost odata un soricel si o motanca…)

Nu am sa “zbier” din nou in a protesta ca stiu eu ca am dreptate, ca Da, e normal sa inseli! Normal ca noua tuturora ne trebuie si ne place ca omul sa mearga “drept” intotdeauna, pe linia aia “dreapta”, insa toti “vorbitorii” sa spuna totul pe nume, in gluma sau in serios, ca intr-o societate “normala” toata lumea pana la urma in-sea-la; fie fizic, psihic, cu gandul, cu sf.Duh, cu…tot inseala. Aud la tv.sloganul “toata lumea sa traiasca, numai noi sa nu murim.”…ihm?!!Bai, frate/sora oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi, in toate. Libera circulatie a gandurilor si a opiniilor este unul dintre cele mai pretioase drepturi ale omului, pana la urma.Orice cetatean pana la urma deci, poate vorbi, scrie, tipari etc…nimeni nu poate fi “hartuit” pt. opiniile sale. Am sustinut si eu “Codul lui Hammurapi” dar daca exista si “Legea talionului” – adica pedepsirea, razbunarea unei ofense cu aplicarea “vinovatului” o pedeapsa IDENTICA cu fapta de care se face culpabil ( adica si el/ea – a inselat), nu vad de ce sa stai domn’le in casnicia, prietenia, legatura ta, unde clar nu ai nimerit “intamplator” si trebuie sa stai sa rezisti tuturor miscarilor “dezordonate”pana te blochezi total, dupa ce esti batjocorit, amenintat, scuipat, violentat/a, “devorat” s.a., iar apoi din nou el/ea incearca sa te farmece si sa-ti incante urechile cu cata iubire iti poarta el/ea si ca nu ar suporta viata fara tine…Ba, plus d-asta te mai trimite sa incerci si tu o aventura (se numeste inselat, daca ti se da voie, sau ti se propune..?!mmmm…)drept rasplata a tuturor anilor in care i-ai stat alaturi la bine si la rau, renuntand la toate visele tale, din cauza manipularilor, amenintarilor, acel spalat de creieri, hipnoza, nici nu stiu cum sa o denumesc acum doar pt. ca el /ea crede ca nu ar fi mare lucru, decat doar sex sportiv, si indiferent de acest aspect cand te vei reantoarce la el/ea tot pe tine te va “venera” chiar daca ti-ai fi pus-o cu altul/a… Capiat/a de cap, deschizi cutia cu minuni, internetul sau casti si tu ochii pe strada cu privirea impaienjenita de atatea ocazii “ratate”in a te compromite doar unor complimente, de care de fiecare data ai fi dat bir cu fugitii, spunand mereu pfuii, eu sunt maritata, eu am prieten, eu..si eu am copil, eu..
Ranit/a , incruntat/a pe viata ca te supune la aceasta incercare, hotarasti sa incoronezi opera “diavoleasca” – INSELATUL (aventura).Nu il/o alegi, nu il/o cauti prea mult, iti respecti la inceput “invitatul” din lista/fata ta, tachinandu/l/o simpatic la inceput, incepeti sa va povestiti fiecare cam cum stati cu amorul si love-ul pe la casele voastre, cam ce va lipseste cand voi oferiti cam tot si in schimb primiti doar cuburi de gheata la pranz, cina si mic dejun…apoi, se infiripa acea chimie, dupa ce are loc acea confuza poate lege a atractiei, mai te compromiti cand deviezi discutia spre latura aceea cu sex-ul ( tu spui in gand:”ce pacat, ce pacat” “n-as putea face asta, n-as merge pana acolo, doar ma joc”), el/ea continua cursul de pregatire a unei eventuale intalniri face-to-face, obsedat/a de simpaticul/a din fata sa pt. a-si salva onoarea ca inca mai poate cucerii si el si ea, si deschid toate “anatemele” dupa un timp si hotarasc de comun accord sa se arunce cu capul in “zid” in aceasta incercare ( a aventurii pasionale…), diagnosticand ca se va intampla doar o singura data . Aiurea, cand s-au intalnit, totul a luat alata turnura, s-au ambalat si nimic nu mai era de facut. Au incercat sa reziste, sa minta si el si ea, dar tranzatia lor a fost falsa, pt ca a fost coruptie generala si s-au indragostit. Un barbat si o femeie, simplu, violandu-si amandoi datoria stricta conjugala stipulata in contractul de la starea civila, parafat cu unul sau doi copii asta fiind singurul nu obstacol, dar clar un lucru foarte delicat cand ei de fapt nu au nici un fel de vina, ca ai lor parinti nu se mai inteleg, decat ca fratii si surorile, poate nici macar atat, ca vecinul cu vecina, sau mai stiu eu cum, Ceva dupa atata timp, a murit de mult in casnicia amandoura. Ea il intreaba, si ii propune sa puna ivarul acelor legaturi, insa el da din umeri si spune in continuare cu nonsalanta ca nu-i mai trebuie in veci ceea ce are acasa. Ea continua si inceaca sa-i explice ceea ce trebuie si s-ar vedea cu ochiul liber, aceasta femeie cumsecade si primitiva poate, privindu-l cu acelasi suras de la inceput si peste catva timp incearca si pune capat legaturii in ciuda lingusitoarelor sentimente, dorinte carnale si a prilejurilor cu plimbari interminabile…in rasarit si apus de soare.
Ambii se reintorc acasa. Ambii incep sa zbarnaie si sa se simta ca au fost eliberati, ca ar dori sa strige in gura mare: “Yes, I did it!” eventual sa-si traga si o medalie de platina, ca au fost in stare dupa atata timp de iad si jale, sa vada si explozia interioara zbarnaind din toate balamalele sufletului lui/ei. Insa in timp ce “fitilul” acestei legaturi ardea in continuare, pe langa ei mai erau niste copii. O fata si-un baiat…si privind in ochii lor inca neformati si nedeprinsi cu “incarcatura” vietii hotarasc sa-si mutileze incarcatura aproape serioasa de-acum, preferand sa ramana alaturi de ingerasii de serviciu…din viata fiecaruia. Unul dintre ei, isi ia inima in dinti, si hotaraste in ciuda tuturor amenintarilor, sa-si ia viata in propriile-si maini si sa renunte la tot, inclusiv la acea “aventura” si la carjele din casnicia lui/ei. Abia acum isi fac prezentarile:
Eu sunt eroul din care Tu ciupesti doar, avand figura groaznica cu acelasi zambet de pelican,apoi il saluta spunandu-i: “Cel care a facut nedreptatea cu noi, acum trebuie sa ne ocroteasca si sa ne pazeasca, sa nu ramanem in continuare singuri si ingandurati, dandu-ne din nou o sansa care in sinea noastra sa ne faca sa murmuram again (smiles,mmm… iar am incurcat-o!)”

PS – E normal, sa inseli, sau e valabila expresia ca pana la Dumnezeu te bat sfintii! – smiles –Sa aveti o duminica frumoasa si un luni provocator pt. a va constata atitudinea voastra sfanta…fata de cum va actiona “publicul” in fata acestei “repetitii” – in a paria cu viata –sau pariul cu tine insuti si inselatul…eine kiss und smiles

Somethin stupid L.298/2008 ( si am zis ca nu o sa scriu despre asta…)insa orecum ma face sa zambesc; amar sau nu, macar baaa, se recunoaste oficial cu parafa stampila, cu acte in regula cum se zice, ca am fost , suntem si vom fi “manipulati”, “controlati” pusi sub microscop pana la plecarea spre dincolo, sau poate or fi si acolo genul acesta de legi…
Uite-asa incep sa gandesc ca incepe sa fie indispensabil faptul ca trebuie sa-mi impun autocontrolul, sa incerc sa-mi controlez mintea (de gaina..) doar pt. ca imi place sa fiu necenzurata, cat mai normala si cat mai EU insumi, Chiar daca as dispune de cele mai sublime sentimente sau nobile intentii asupra unui obiect, fiinta – ei incearca sa ma oblige sa comit o serie de actiuni gresite, doar pt. ca trebuie sa-mi impun de-acum autocontrolul. (Legea eticii? - by my ass…)
Intr-un fel ma simt “eliberata” pt. ca in general am invatat sa privesc lucrurile cu o egala detasare mai toate durerile sau lucrurile bune din trecut si prezent, si nu ma pot lasa acum cuprinsa de tristete si nici de vreo exaltare, nici nu sunt prada razbunarii si nici n-am sa fiu vreodata si nici nu as avea cum – smiles – dar, insist sa incerc sa fiu cat mai echilibrata si pura, mai ales cu acest prilej atat de “important”…Ehi, insa nu stiu daca am sa pot sa-mi controlez si pasiunile sau mai stiu eu ce m-ar mai mira atat de mult, ca intimitatea mea, a voastra nu mai este private, ca totul va fi controlat din cauza acestor “valuri” ce se fac cu aceasta Lege 298/2008 – care tinde spre ce? Iti stocheaza datale, IP-urile, ID-urile…timp de sase luni – smiles – pt. a cucerirea a ce, a carui obiectiv?
Nu mai pot acum sa-mi sun bunica, sa-i spun ca ma duc doar scurt in week-end, sa-mi iau cele trei gaste sau doua rate, pe care le vreau taiate, ca sa le pot pune in oala mea in care fac ciorba la Bucuresti, pt. ca este mult mai sanatoasa, gustoasa…ca o sa ma trezesc din cauza acestei legi, ca si cum as manca la masa cu toata securitatea nu numai a Romaniei, dar si a Uniunii Europene. Nu pot sa mai imi sun “gagicul” sa fac vreun sex-phone, doar pt. faptul ca sunt ascultata, inregistrata si trebuie sa-mi controlez toate cuvintele, si sa vorbesc in “dodii”, pt ca ma simt ca si cum as face sex in grup cu toata lumea si ei cu mine, doar pt. ca motivatia lor e mult prea “subreda”.
Ce sa afle? Daca mancam in exces, dormim excesivm cat de indolenti suntem, daca aspiram la vreo putere, vreuna supranaturala, sa ne stie “clarviziunile”, sa ne perceapa clarauditiile…ce vor de fapt?
Uite ce pozitie confortabila si-au ales ei si mai ales stabila, in a controla mintile noastre, a le manipula, a ce…? Si uite-asa volens nolens, vb cuiva, s-a inventat “autocontrolul” ca din cauza lor, nu poti rosti adevarul mai mereu, principiile tale incep sa devina duale si opuse..asa cum este cu caldura si frigul, si nu te mai deranjeaza despre cei care au obtinut controlul asupra ta… Sa stea acolo cica sase luni, sa nu se mai miste din partea mea pana la infinitatea tuturor regimurilor politice prezente si a celor ce or sa mai fie. Poate astfel ne vor amplifica sa ne concentram atat de tare si pt. a ne elibera dorintele din noi, sa respectam tacerea si sa ne resemnam, iar toate convorbirile noastre cu prieteni sau doar oameni, sa le tinem pe post de sedinte, conferinte prin parcuri, doar pt. a nu mai simtii acest “control” insa fara sa uitam sa ne luam de acasa portia de autocontrol ca cine stie, poate dam si acolo peste “boschetari”. (de puta madre, sau cum se scrie - asta e… eu sunt uncensored - postez si moaca - sa fiu mai sigura ca nu vor face vreo confusion - fuck off - smiles).

Imi amintesc, despre o prietena de-a mea, care a reusit pt. prima data in viata sa-si inhibe teama, sau nu stiu ce dar din cauza ca tocmai “mutul” ei o inselase cu o tipesa blonda mai tanara…de cca. opt luni de zile , ea neavand habar ,in tot acest timp, ca de’ tipul lucrase ca la carte, cu manusi – smiles - (..n-as fi crezut, nici in vise ca tocmai El, era genul acela de mutulica, cuminte si devreme acasa..mmmm.. familist convins - chiar ii cunosc pe amandoi de multa vreme) s-a hotarat pur si simplu, in timp ce era in divort, chiar inainte cu doua saptamani inaintea primei infatisari..sa-si faca un implant la sani…Ma instiintase de ceva vreme, ca asteapta programarea de la medic, am felicitat-o, ce era sa fac..sa-i spun eu nuuu..dont do it!..smiles ..dar, chiar avea nevoie prietena mea, serios acum, insa….insa….insa..uff
Deci, daca punem in balanta – aparatura, produsul (e)( de fapt ca sunt doua – smiles), ambianta..mmmm si profesionalismul, as putea spune ca este un serviciu de lux? Eu zic, ca mda.
Sigur ca si ea ca si alta in locul ei, dornica sa devina posesoarea unor air-bag-uri “ca lumea” si cat mai repede posibil, asa ca sa se razbune, sa-si faca femeia ceva sa simta mai bine, mai tupesita cu…viata, cu ea, cu necazul in familia ei, cu faptul ca pana la urma toate muierile pana la urma aveau – smiles - se duce la o clinica particulara, cat de cat renumita, si incepe sa se informeze usor speriata despre cum ii va reactiona organismul, operatia in sine, cat de dureroasa, cat dureaza, ce analize, si bineinteles si despre prêt. Clinica aceasta destul de frumoasa si curata, nu are un concept exclusivist, dar se adreseaza tuturor clientilor, care au grija de aspectul fizic ( atunci cand e cazul – smiles – si cu masura) si daca mai optezi sa-ti mai faci pe langa respectiva operatie inca o alta dupa listele cu meniuri de infrumusetare, o buza, niste “boxe” sau altceva…primesti discount.
Deci, iti poti implementa cam totul, numai interiorul nu.
So, ma suna si imi spune ca ea se va interna in acea seara iar a doua zi ma roaga sa ma duc sa o iau pt a o aduce acasa. Okiee…A doua zi, abia asteptam sa ajung la ea, sa o vad, si mai ales curioasa sa vad ce si cum aratau acum sanii ei..yuii..zburd, grabita…intru in salon…mmmm…iubita mea prietena era aproape moarta, cadaverica aproape; doi butoni mari in sus tinteau tavanul, era in chiloti si un bandaj “intretinea” proaspetii sani. Yoii..vorbesc cu ea, sa se scoale sa se imbrace si sa plecam…Ea incepe sa planga, si-mi spune ca nu poate sa se miste nici macar un mm.; vine asistenta o apuca direct de umeri, iar cealalta mana i-o vara in spate, aproape zmucind-o si o “indreapta” spre jumatatea patului,; ea incepe sa planga si sa acuze o extraordinara durere in piept. Cu greu , cu greu reusim sa o imbracam, normal in ceva cat mai lejer, in trening… si pornim cu 4 km/h spre casa. Wow, nici nu putea sa vorbeasca, abia imi soptea ceva de genul, ca n-ar mai face asa ceva in viata vietii ei, ca a fost mai mult decat groaznic si ca simte ceva strain in corpul ei. In sfarsit, recuperarea a durat mai mult de doua saptamani, dar imediat dupa o saptamana, neaparat trebuia sa se prezinte in instanta la propriul divort. Asa s-a si intamplat, mai mult tars decat grabis (saraca..) a mers, a divortat la primul termen, urmandu-si agonia inca si inca o saptamana, plus cea din suflet. Acum, radem si ne aducem aminte prin ce a trecut; n-am reusit sa i le vad inca, cu prima ocazie am sa-i cer sa-i etaleze in fata mea. – smiles -
Ideea era sa inteleg daca a meritat sau nu, daca asta a consolat-o sau ce anume s-a intamplat in ea, in interiorul ei, dupa ce a trcut prin toate aceste experimente..si apropos..”hei! - ii zic ultima data..”cat a costat toata distractia asta? “ “hmmm…Choo! Choo! – 4000 de eurooooo…mmmm…acum trebuie sa muncesc vreo patru, cinci luni sa pot sa-i recuperez. Am zambit si am izbucnit in ras acum, pentru ca nu mai avea dureri de nici-un fel..nici despre divort, nici despre bani..nici despre absolut nimic. Era in sfarsit, eliberata…nous ne fich…..ons. – smiles.