Blog @ Stil Feminin

Aseara a avut loc a VIII-a editie a evenimentului fashion Soirees de la Mode, care s-a desfasurat la Athene Palace Hilton. Aceasta editie a fost una speciala, dedicata memoriei lui Alexander McQueen, aceasta fiind si tema de creatie principala.

Evenimentul a fost prezentat de Alin Galatescu, care ne-a introdus in universul lui Alexander McQueen prin proiectarea unei retrospective a prezentarilor designerului britanic. 17 designeri au prezentat cate trei tinute care sa reflecte influenta pe care a avut-o McQueen asupra creatiei lor si asupra modei internationale in general.

Prezentarea a fost deschisa de Cristhelen B, care a prezentat trei tinute in nuante neutre, doua gri carbon si una neagra, cu un design simplist, pentru a evidentia accesoriile.

Sandalele in nuante de crem, gri si negru au avut forme ingenioase, talpa fiind alcatuita din doua piramide, iar in partea din fata, piciorul era prins cu sireturi sau curele.

(continuare..)

Buey, deci am plans ieri. Si nu glumesc. Asezata turceste in varful patului, am tipat si am plans ca o adevarata fana inraita. Si HCM Constanta a pierdut, trist, iar Veszprem sunt buni, bre.

Asteptam returul, si HAI CONSTANTA!!!

Am inceput inca din iarna “Zapada” de Orhan Pamuk si abia acum cateva zile am reusit sa o termin M-a apucat primavara tot citind despre zapada , sau, dupa cum zicea o prietena de-ale mele, din cauza romanului astuia nu mai venea odata caldura, iar replica ei ad literam a fost: “Citeste mai si tu ceva cu soare”

Zapada e un roman maaare (doar 568 de pagini… ) si de aceea am stagnat si nu am mai scris de ceva timp despre literatura. Cartea, fiind really big ca dimensiune si implicit cu o greutate nu tocmai buna de carat in poseta, a stat acasa si am citit din ea numai seara, de multe ori cu ochii impaienjeniti de somn. Dar a meritat.

Buuun… acum ca am gasit si scuza , sa va povestesc un pic despre carte. “Zapada” este scrisa de un autor turc, Orhan Pamuk, distins in 2006 cu Premiul Nobel pentru literatura. Eroul cartii, un poet pe nume Ka, se duce intr-un orasel din estul Turciei, Kars, pentru a relata in Germania despre tensiunile politice existente in perioada alegerilor locale si despre raspandirea actului de sinucidere printre tinerele de acolo din cauza interzicerii purtarii broboadei, acel batic / val cu care isi acopera capul femeile islamiste.

Totusi, tot ce tine de realitatea dura si imediata, moarte, tensiune si o stare a lucrurilor ambigua nu reprezinta decat un pretext. Ka vine de fapt la Kars pentru o femeie, pe nume Ipek, o prietena veche, divortata in prezent, de care este indragostit nebuneste. Este facut partas de celelalte personaje la conflictele sociale si politice din oras, devine un soi de pion si mesager folosit de ceilalti pentru impartasirea si transmiterea spre tabara adversa a unor mesaje cu caracter politic, iar Ka le indeplineste pe toate cu un calm inexplicabil. Singura lui motivatie este ideea fixa de a o lua pe Ipek cu el la Frankfurt, in Germania, unde ar fi fost fericiti impreuna pentru totdeauna.

In ceea ce priveste zapada care da si numele romanului, ea reprezinta fenomenul natural care il insoteste pe Ka de la intrarea in Kars si pana la plecarea din acest oras. Ninsoarea cade neintrerupt pe toata durata actiunii din roman, incat te intrebi la un moment dat daca nu o sa se ajunga in cele din urma la un potop biblic in stare solida.

Mi-a placut Zapada, chiar daca uneori ma tot uitam la numarul de pagini ramase, intrebandu-ma daca am s-o termin vreodata Oricum, nu ma sperie dimensiunile unei carti, atat timp cat este bine scrisa si imi tine interesul treaz. Doar ca mi-e ciuda ca ma tine pe loc si ca ma determina sa incep mai multe carti deodata, pentru diversitate

So, lectura placuta Merge citita si daca nu e iarna afara. A, si sa nu va suparati pe mine fiindca v-am adus aminte de frig

De cand am inceput sa fiu interesata de blogosfera fashion, am dat si peste blogul unei fete din Paris, pe nume Alix, si anume thecherryblossomgirl.com. E vorba de o tipa foarte draguta si fotogenica, care obisnuieste sa posteze fotografii cu ea imbracata in diverse tinute. E pasionata inainte de toate de hainele vintage si are mult bun gust, iar imaginile sunt suuuuper. Azi am intrat intamplator sa vad ce a mai postat si cand colo: surpriza! Titlul unui post era chiar numele unui designer roman, si anume Maria Lucia Hohan. Alix a imbracat o rochie a designerului roman, foarte frumoasa dupa cum vedeti. Sincera sa fiu, ma bucur de cate ori aud ca un designer tanar de la noi este “purtat” la propriu si de persoane din alte tari.

PS: Chiar vroiam sa va zic de blogul asta si tot amanam. Uite ca am gasit si pretext.

Dragut, nu?

Sursa foto: thecherryblossomgirl.com

Am mai spus la un moment dat ca nu prea ma pricep sa combin culorile. Cand vine vorba de mai mult de trei nuante, m-am pierdut. De aceea obisnuiesc sa mizez pe combinatii de negru cu inca o culoare si gata! Am scapat Mi-am dat seama insa ca exista o multime de culori frumoase, pe care le evit de teama de a nu iesi in evidenta sau de a parea un soi de sorcova

Dar, dar… gata, pana aici! Postul asta s-a nascut dintr-o nevoie reala de a sti cum sa combin nuantele pe care le am la indemana sau pe care as vrea sa le port, fara sa stau pe ganduri daca nu cumva am dat-o in bara.

Si fiindca imaginile si in general exemplele concrete fac mai mult decat o mie de cuvinte, aveti mai jos atat tinute de pe catwalk, cu modul in care au fost combinate de designeri, precum si tabele din care invatati cum puteti raporta culoarea de pe verticala la nuantele de pe orizontala. Simplu si usor de pus in aplicare. Asa ca de acum incolo nu mai aveti scuze sa va imbracati mereu tern si banal. Nici eu

Mary adora caii. I se par cele mai frumoase, mai expresive si mai inteligente animale, atat cat se poate vorbi de inteligenta la animale. Pasiunea asta pentru cai a aparut de nicaieri, inca din copilarie, si culmea ca nici macar nu am avut cai la tara pana pe la varsta de 12 ani cred.

Toata lumea iubeste animalele de companie, gen pisici si caini, dar mie mi-e ciuda ca totusi caii sunt cam masivi si nu pot fi tinuti ca animale de companie , mai ales in jungla urbana. Si cum nu ma vad prea curand mutata in mediul rural, ciuda mea e cu atat mai mare cu cat hipismul este un sport de fite, pe care nu mi l-as permite prea des.

Daca nu prea vad cai concret si (inca) nu vad realistic vorbind cum as putea avea unul, obisnuiesc sa colectionez lucruri care tin de ei: accesorii, fotografii, reviste, carti, jucarii, tot felul de tampenii unde sunt ei reprezentati intr-un fel sau altul. Odata eram cat pe ce sa imi iau un soi de camasa de noapte imensa, mai mare de XXL cred , doar pentru simplul fapt ca avea pe ea un imprimeu grafic cu un cal. Asta ca sa vedeti ca hobby-ul asta aproape ca nu are limite

Dincolo de toate insa, caii sunt superbi, nu-i asa? Mai ales daca ii folosesti si pe post de personaje in pictoriale fashion. Aveti mai jos exemple care vorbesc de la sine. Cred ca daca mi s-ar propune la un moment dat sa coordonez un pictorial de moda, la asta m-as gandi prima data.

PS: Cand am sa devin putred de bogata, am sa imi iau un calut din asta mic. Uite-asa. Ma si vad scotandu-l la plimbare prin Bucuresti

RIP Qaz…

http://libertatea.ro/stire/motociclistii-omorati-de-o-groapa-inmormantati-281367.html

http://www.motociclism.ro/forum/index.php?showtopic=497692

Iarasi nu am mai scris de ceva timp pe blog, este? Ntz, ntz, nu sunt constiincioasa deloc . Dar iata ca am revenit, fiindca doar ce am vazut de curand un nou film despre care treeebuie sa va scriu.

Am fost la “Remember me”, cu mister Robert Pattinson, of course. Adica de aia am mers, sincera sa fiu, si pun pariu ca si un 90% din public tot pentru asta a mers (era sala plina ochi ). Ce-i drept, viata lui Pattinson s-a schimbat de cand cu rolul de vampir irezistibil din seria Twilight.

In mare, filmul e ok. Deci sunt fata de treaba, cel putin deocamdata. Dar, cum Mary e o carcotasa si jumatate uneori, are de comentat. In orice caz, “Remember me” are punctele lui slabe.

So… Robert joaca bine, e natural, e el, si nu ii este prea greu sa intre in pielea unui tip frustrat, nervos si violent in multe cazuri. Si i se cam potriveste in mare parte.

Robert, Tyler in film, o cunoaste pe Ally, fiica unui politist, nene care tocmai isi lasase urmele pumnilor pe fata lui. Pe Ally (Emilie de Ravin) o cunoasteti din Lost, serial cu nush cate sezoane si episoade care nu cred ca se va mai termina vreodata.

Pe cei doi ii leaga, dincolo de o iubire adolescentina, tragediile din viata fiecaruia. Tyler si-a gasit fratele mai mare, pe Michael, spanzurat, iar Ally a fost de fata cand mama ei a fost impuscata de niste pusti tampiti.

In plus, tatii celor doi tineri lasa de dorit: cel al lui Tyler (Pierce Brosnan) este un afacerist bogat si ocupat, intr-atat de ocupat incat i se spanzura copiii sub ochi si el nu observa, asa cum ii tranteste Tyler nervos la un moment dat. Nu are mare consideratie pentru fata lui cea mica, Caroline, o fetita inteligenta si foarte scumpa, dar care nu reuseste sa isi faca prieteni la scoala din cauza ca este considerata o ciudata.

Ally este in bune relatii cu tatal ei, insa pana in momentul in care acesta simte ca pierde situatia de sub control. Marcat de moartea sotiei, simte nevoia sa o protejeze prea mult pe Ally, de teama sa nu o piarda si pe ea. Asa ca va dati seama cat de incantat a fost in momentul in care a aflat ca fata lui are ca iubit un bataus care traieste intr-un apartament fara yala la usa de la intrare, care a mai si abordat-o pe fiica-sa in urma unui pariu… ggrrr… va imaginati ce a urmat…

Din fericire, “Remember me” nu este un film romantic siropos, asa cum ma gandeam initial. Dimpotriva, are partile lui dure, momente in care simti angoasa si frustrarea personajelor in neputinta lor de a schimba ceva la o viata nu tocmai ideala.

Toate ca toate, insa remarc faptul ca am o problema cu finalurile de ceva timp. Stiti expresia aia cu “s-a terminat in coada de peste". Cam asa e si cu “Remember me". De la dezastrul total din vietile personajelor se trece brusc la raiul pe pamant. Dispar partile negative ale personajelor si toata lumea devine prietena cu toata lumea, ce sa mai, fericire deplina. Ei, si cum noua ne place sa ne complicam viata si credem ca e prea frumos ca sa fie adevarat, s-a gasit o solutie ca sa se transforme totul intr-o drama. Se ia personajul principal Tyler si se pune in una bucata turn geaman World Trade Center, unde se afla biroul tatalui, exact in ziua de 11 septembrie 2001, si se urmeaza firul istoriei. Aici iar s-a dus tot farmecul. De unde pana unde? Mi s-a parut sincer ca a fost o alegere de ultim moment, ca sa fie. Ceva de genul: bai, prea sunt toate frumoase si roz. Hai sa il omoram pe asta ca sa fie mai profunda toata chestia… Nu, nu m-a convins…

Dar hai sa fim optimisti, si dupa cum am auzit asa in trecere de la un tip, enervat probabil ca il cara prietena pe la astfel de filme: “Bine ca l-au omorat, ca sa nu mai faca si partea a doua!”

Dupa sarbatorile de iarna, New York-ul se odihneste. Decembrie a fost luna luminilor alunecate din crestetul zgarie norilor, a vitrinelor care, in spatele cristalului inghetat, ofereau vise turistilor inghesuiti dinaintea lor. Bulevardele maturate de vantul inghetat vorbeau toate limbile pamantului…

Acum, in martie, dupa doua luni de solduri nebune, in magazine a sosit primavara. Afara e frig, vantul inghetat matura bulevardele, mergi inghesuit in caldura paltonului si privesti nostalgic primavara din vitrine…

Astazi am sa va conduc pasii spre celebrul bulevard FIFTH AVENUE. O insiruire de magazine elegante si galerii sofisticate, de restaurante de lux cu preturi pe masura, bulevardul pe care este locat la fel de celebrul magazin BERGDORF GOODMAN.

Asezat intre doua strazi, 57 si 58, aduna in maretia etajelor sale creatiile celor mai cunoscuti designeri. E un babilon al modei bine facute, parfumul elegantei te intimpina de la intrare, iti intra in haine, te face sa te simti pretioasa si sa privesti detasat splendorile expuse.

Aici ai timp, ai tot timpul din lume, deoarece vanzatoarele stilate te conduc sa privesti, sa incerci, poti incerca colectii intregi de haine sau pantofi si apoi sa multumesti zambind si sa pleci fara sa cumperi nimic, vanzatoarea amabila iti va multumi si ea, pleci ducand cu tine savoarea acestui magazin elegant… Dar cu siguranta te vei intoarce in zilele urmatoare!

Acum, poti cumpara primavara. Rochii din materiale pretioase tesute cu fir lucitor sau paiete, sau romantice din muselina vaporoasa, pantaloni de in cu moliciune de matase, adunati pe glezna sau largi, cu evazeuri indraznete, sandale cu platou si toc foarte inalt, dar si balerini impodobiti cu pietre mari colorate, posete uriase cu emblema designerului asezata cat mai la vedere, palarii pline de fantezie din pai fin, caci in acest sezon palaria este o nota de cochetarie care completeaza eleganta femeii.

Pe cel mai umblat bulevard din lume poti sa te plimbi, poti sa visezi sau sa urci etajele pana la cer si sa iti cumperi rochia pe care ai visat-o.

Ana Cioclov

I: Te poti ingrasa de la anticonceptionale? Prietena mea foloseste si s-a ingrasat mult de cand le ia!
R: E o abureala. Foloseste scuza aia ca sa se indoape.

I: Ce ma fac daca nu-mi incape pe penis?
R: Cine, prietena?

I: Cat de adanc trebuie sa fie penisul introdus atunci cand ejaculez, pentru ca sarcina sa aiba loc?
R: Pana in dreptul ficatului.

I: In cazul ruperii prezervativului ce putem face ?
R: Cruce.

I: De ce strange prezervativul?
R: Bine ca esti tu smecher.

(fhem.ro)

In cadrul Festivalului Paris Fashion Week a fost prezentata ultima colectie a regretatului designer Alexander McOueen. Colectia se numeste “Angels and Demons” si a avut ca sursa de inspiratie moda din secolul XVII.

Azi nu ma pune sa lucrez…azi am chef sa lenevesc intr-o liniste plutitoare de martie friguros.

Azi nu vreau sa fiu idealul de frumusete al nimanui ci mai degraba naturala ca un cartof.

Azi vreau sa raman in pijamale prespalate si decoloare, cu sosete despachetate si haotica in ganduri si sa ma gasesti fermecatoare asa. (http://www.fhem.ro/)

Argumentele prezentate de Lelaina si Marylenna cred ca v-au convins sa mergeti negresit, sa vizionati acest minunat film - Alice in wonderland.
Postez inca o imagine. Laudat fie Domnul! Hallelujah!

Nu cred ca a existat film pe care sa il astept mai mult ca pe Alice in Wonderland al lui Tim Burton. Tot pomenesc de el de mai bine de trei luni, iar afisul filmului imi ramasese in minte de mai bine de vreo sase luni cred… il vazusem pe Palarierul nebun si l-am recunoscut pe Depp chiar si machiat in halul asta

Insa cred ca am asteptat cu prea mult interes filmul si, drept urmare, am avut si pretentii mult prea ridicate. Mama lui de entuziasm, de asta e bine ca omul sa fie echilibrat si calculat, ca sa se asigure din start ca nu are de pierdut in nici o directie.

Am fost la IMAX, sa vad si eu cum e cu experienta aia mai mult decat 3D, un fel de zeu al cinema-ului. Dincolo de speech-ul mirobolant al unui tip inainte sa ruleze filmul, la care ii rog foarte serios sa renunte pe aceasta cale, ce sa va mai spun… Am nimerit iar intr-un loc din ala privilegiat, pe randul doi din fata, de ma priveau personajele de sus si vedeam subtitrarea dubla . A, daca ma uitam numai cu un ochi, o vedeam ok. Asta ca sa stiti si voi in cazul in care aveti norocul meu.

Revenind la film, s-o luam cu inceputul.

Pelicula are ca punct de plecare cartea lui Lewis Carroll, binecunoscuta Alice in Tara Minunilor. Ca sa vedeti cat suflet pun in comparatiile astea dintre literatura si ecranizari, am recitit carticica fiindca nu mai tineam minte mai nimic. Citind, mi-am dat seama ca nu imi aminteam mare lucru prin simplul fapt ca universul lui Caroll este unul intortocheat, (poate din cauza ca este creat de un matematician?!…), lipsit de o logica imediata, care pune dificultati lecturii atat prin prisma limbajului folosit, cat si a actiunii in sine, total haotice.

Tim Burton preia doar o parte din personajele si actiunea din paginile cartii. Dincolo de Alice, ii pastreaza pe Palarierul nebun, Iepurele alb, pe Regina ("de rosu” in cazul de fata), armata de carti de joc, pisica de Cheshire, Omida albastra, pasarile flamingo pe post de crose de golf, Valetii-broasca, Cainele, Soricelul. Daca nu am omis pe nimeni, restul personajelor reprezinta produsul imaginatiei regizorului.

Mi-a placut ideea de la care a plecat Burton. Alice a crescut si vine pentru a doua oara in Tara minunilor. Nu isi aminteste mare lucru din prima experienta, convinsa ca e vorba doar de un vis obsesiv din copilarie. Rezulta o zapaceala totala, fiecare personaj crezand sau nu ca e vorba de “the real Alice". Nici insasi Alice nu e convinsa ca ea este cea pe care o cauta locuitorii Tarii minunilor. Totusi, ce cauta Alice pentru a doua oara in aceasta lume haotica? Ea TREBUIE sa omoare un fel de balaur… si de aici incep sa scartaie lucrurile.

Alice nu vrea sa omoare, pur si simplu, nici un fel de vietate, oricat ar fi ea de personaj negativ. Insa toti asteapta asta de la ea. Nu stiu, misiunea ei mareata mi se pare fortata, parca nu isi gaseste logica in cadrul naratiunii…

Finalul mi se pare busit rau, e ca sa fie. Asteptam altceva, nu stiu exact ce anume, dar ceva care sa ma lase cu gura cascata, cu un zambet pe buze sau macar cu o expresie mirata… dar m-a lasat dezamagita si cam atat. M-a mirat ce-i drept alegerea Alicei de a se intoarce in lumea reala, lasand in urma Tara Minunilor si pe simpaticul Palarier nebun… dar de ce? Ca sa devina un soi de femeie de afaceri… Ma lasi?…

Mi s-a mai parut din cu totul alt film dansul Palarierului nebun, cu un nume tare sugestiv pe care l-am uitat, bineinteles . Putea sa lipseasca si Mary cel putin era mai fericita.

In rest, Alice in wonderland e un film fain in special la nivel vizual. Tara minunilor arata foarte interesant in viziunea lui Tim Burton. In general universurile imaginate de acest regizor fascineaza. Semnatura lui este formata din fantastic, elemente de basm, gotic si picaturi de grotesc pe ici colo. Pentru asta va recomand sa mergeti la film, mai ales daca sunteti fani ai genului. A, si poate ca voua chiar o sa va placa. Poate ca eu nu am fost foarte impresionata din cauza ca am vazut lucrurile prea de aproape… fir-ar sa fie…

In urma cu mai bine de 30 de ani, savantul japonez Kukava a demonstrat matematic existenta unei a patra forme de energie naturala (pe langa energia electrica, magnetica si gravitationala), pe care a denumit-o Energia Pi. Incercarea lui de a produce si a studia in laborator energia nou descoperita s-a bucurat de sprijinul unui intreg institut de cercetare din Tokio. Aportul de energie Pi duce la imbunatatirea proceselor metabolice ale organismelor vii. Dupa cum se stie, deficitul energetic al corpului se observa in aura - un indiciu precis al starii noastre de sanatate. Aura este, de altfel, si etalonul de masura al eficientei energiei Pi. Cu ajutorul unei aparaturi speciale, modificarea ei poate fi usor observata.
Firma noastra va pune la dispozitie apa PI.
Efecte terapeutice
Daca este consumata in mod sistematic, efectul terapeutic al apei Pi variaza de la subiect la subiect si depinde de starea de sanatate a organismului. S-a constatat ca apa Pi usureaza digestia, este eficace in constipatii (un pahar de apa Pi, pe stomacul gol), impiedica formarea calculilor renali (datorita functiei renale mai intense) si dizolva calculii renali deja formati. In cazul afectiunilor gastrice (in ulcerul gastric, in special), la inceput se pot intensifica simptomele bolii, dar acestea dispar in cateva zile, daca nu se intrerupe consumul de apa Pi. Multi bolnavi isi revin complet, pot intrerupe medicatia specifica si pot trece la o alimentatie normala. Apa Pi ajuta functiile hepatice, scade dependenta de alcool, cafea si tutun. Are efecte spectaculoase in vindecarea bronsitelor, a astmului bronsic, a sinuzitelor, a cefaleelor si in ameliorarea micozelor. Utilizata constant, regleaza nivelul zaharului din sange, reduce edemele membrelor inferioare datorate retentiei de lichide, creste rezistenta organismului la stres si la munci fizice grele. Un lucru curios, pe care nici specialistii nu l-au putut explica, este faptul ca negii, oricat ar fi de vechi, incep sa se usuce de la sine, iar dermatozele sunt oprite din evolutie. Clatirea fetei cu apa Pi determina catifelarea tenului. Folosita la clatirea cavitatii bucale, ea opreste sangerarea gingiei si ingreuneaza formarea tartrului dentar. Compresele cu apa Pi sunt foarte odihnitoare pentru ochii obositi. In majoritatea cazurilor, s-a observat ca cei care au consumat apa Pi au renuntat la racoritoarele indulcite. Datorita efectului detoxifiant, consumatorii de apa Pi pot avea ameteli si diaree la inceputul curei, timp de aproximativ 10-12 zile. Deoarece are un efect inviorator, nu se recomanda sa se bea apa Pi seara.
Apa Pi si cancerul
In cazul cancerului, apa Pi opreste dezvoltarea tumorii, iar starea generala a bolnavului se imbunatateste simtitor. Un grup de cercetatori unguri au testat efectul apei Pi in tratarea cancerului manifest. Pe baza examenelor de specialitate efectuate, s-a constatat o imbunatatire considerabila a rezistentei organismului. Studiile clinice au demonstrat ca apa Pi asigura regresia tumorilor, fiind unul dintre putinele tratamente adjuvante acceptate in spitalele oncologice de catre medicii de specialitate.Detalii la www.laurabella.xhost.ro.

Alice in Wonderland este una dintre cele mai citite povesti pentru copii (si nu numai) din toate timpurile. Mi s-a parut a fi numai o chestiune de timp pana cand maestrul adaptarilor cinematografice a basmelor sa-si intoarca privirile si camera catre aceasta opera literara.

Asadar, Tim Burton ne-a adus inca unul dintre filmele sale facute “in familie": Johnny Depp in rolul Palarierului nebun, sotia, Helena Bonham Carter in rolul Reginei de Inima Rosie si acea atmosfera la care cu totii speram.
Am asteptat Alice in Wonderland cu sufletul la gura, fiind vorba de pelicula unui regizor pe care il apreciez tare mult. In acelasi timp, nu am fost singura care a avut aceasta stare pana in aceasta seara. Si cam asta este treaba cu filmele pe care le astepti cu infrigurare, ca sa nu mai vorbim despre ideile pe care orice citititor avizat le are deja formate - asteptarile sunt rareori implinite pe deplin.

Nu ma intelegeti gresit. Odata ce cunoasteti stilul regizoral al acestui maestru si stiti la ce sa va asteptati, Alice in Wonderland este un film foarte ok. O incantare vizuala, in orice caz. Depp se achita de rol in mod onorabil, el fiind cel care alaturi de alte cateva personaje (Chesire Cat si iepurele nebun as completa, fara a o neglija pe Regina de Inima Rosie) dau savoare filmului.

Si totusi, ceva lipseste. Alice in Wonderland e un fel de Avatar al basmelor. Are toate ingredientele la care te astepti, te bucuri de el la fata locului, dar odata iesit din sala de cinema realizezi ca ceva lipseste. Scenariul este cel care, in mod normal, trebuie sa lase acel ceva de dupa.

Alice, interpretata de Mia Wasikowska mi se pare, de departe, cel mai fad personaj al filmului. Palida (nu ca as avea ceva impotriva acestui aspect), nehotarata, nu este deloc convingatoare in rolul fetei menite sa schimbe soarta vietatilor din Underworld. Anne Hathaway, una dintre actritele mele preferate in general, este si ea… nenaturala in rolul Reginei Albe. Gesturile si prestatia menite sa-i accentueze alura roiala si bunatatea extrema par mult prea fortate, chiar trecand peste usoara nota de ironie dorita de regizor.

Johnny Depp este adorabil, ca de obicei. Rolul Palarierului Nebun i se potriveste ca o… manusa. Iar relatia atat de stransa pe care o are cu Tim Burton a avut intotdeauna rezultate frumoase pe marile ecrane.

Una peste alta, Alice in Wonderland este o experienta cinematografica ce merita bifata. Nu neaparat pentru efectele 3D, care sunt exploatate cam la 25% din capacitate, cat pentru ceea ce Burton are de oferit. Enjoy the rabbit hole trip.

Iubesc aceatsa formatia si am crezut ca se va narui totul dupa plecarea lui Kempes, dar melodia urmatoare arata exact altceva.

O dedic tuturor celor ce iubesc muzica romaneasca

Cum e sa ai o sora geamana? Sa te uiti la ea si sa te vezi pe tine?

Mi-a placut fotografia asta, din revista Interview. Doua modele gemene, Ann Kenny and Kirby Kenny, in tinute Miu Miu.

Pentru ca bubu este bolnavioara, i s-a recomandat sa isi schimbe stilul de viata adicatelea, incepand de astazi, Bubu:

- nu va mai fuma!!! (si nu glumesc: 0 tigari/zi, 0 tigari/luna, etc.),
- nu va mai manca+bea porcarii grase, dulci, acidulate, prajeli, Mc - uri, KFC-uri,
- se va limita la o cafeluta/zi,
- se va odihni mai mult,
- va manca mai putin!!!! (PUTIN!!!) si mai natural,
- va elimina pe cat de mult posibil carnea.

Eee?;

Mi-am dat seama ca nu am mai scris de ceva timp despre carti. Asa ca sa lasam deoparte (deocamdata) frivolitatile si lumea asta mondena si sa ne mai culturalizam putin.

Am citit acum ceva timp Portretul lui Dorian Gray. Intamplarea a facut ca in 2009 sa fie realizat si un film dupa cartea lui Oscar Wilde, pe care l-am analizat involuntar prin prisma scrierii literare. Mi-am propus pe viitor, pe de o parte, sa urmaresc si ecranizarile cartilor, iar pe de alta parte, sa citesc acele carti in cazul carora am vazut transpunerea cinematografica. Mi se pare foarte interesant de urmarit ambele variante, pentru realizarea de comparatii, in general cu un bonus major pentru varianta literara. Dar poate ca si filmul va bate cartea, cine stie? Vom vedea.

Romanul “Portretul lui Dorian Gray”, dincolo de firul epic, vorbeste despre materializarea sufletului. Chiar asa, cum ar fi sa iti poti vedea sufletul? Sa il vezi cum arata, sa iti poti da seama de starea ta morala si existentiala prin posibilitatea de a-l avea pur si simplu in fata ochilor.

Dorian Gray a avut parte de o astfel de experienta. El primeste drept cadou un tablou cu portretul lui. Tanar si frumos, cu ganduri narcisiste alimentate puternic de Lordul Henry, personajul negativ din carte, Dorian isi exprima dorinta de a ramane vesnic tanar ca in tablou, iar pictura sa ii poarte povara batranetii si a problemelor specifice vulnerabilitatii umane. Culmea ca i se indeplineste dorinta. Insa stiti cum e, ai grija ce iti doresti… Tabloul se urateste considerabil, nu atat din cauza trecerii timpului, cat a pacatelor savarsite de Dorian, aspect prezentat muuult mai detaliat in film… Sfarsitul este unul tragic, Dorian isi distruge tabloul, obsedat de imaginea hidoasa, insa nu ia in calcul posibilitatea ca tabloul sa reprezinte, de fapt, sufletul lui. Practic, se sinucide.

Filmul “Dorian Gray” pune, bineinteles, accent in special pe actiune si pe elementele controversate din scrierea literara. Romanul este in mare parte lipsit de detalii picante, insa regizorul a mers mai departe si ii aduce in acelasi pat pe Dorian si pe Basil Hallward, pictorul care i-a realizat portretul. Chestia asta nu se intampla in carte, probabil ca s-a plecat de la homosexualitatea lui Oscar Wilde, recunoscuta inca din timpul vietii. Nu cred insa ca alegerea este una prea potrivita. In carte sunt pasaje care duc cu gandul spre o atractie nepotrivita intre personajele masculine, dar nimic mai mult. In orice caz, filmul e interesant si vi-l recomand.

Am dormit prost, am visat agitat – sunt astenica la fel ca in fiecare inceput de primavara. Sunt absenta de la tot ce se spune in jurul meu. Sunt somnoroasa si imi caut linistea in colturi tacute. Libertate! vreau sa tip prin toti porii dar cuvintele nu vor sa imi asculte comanda. Si atunci tac. citeste in continuare

Bine. Isi mai pune pe ea cate o ciudatenie, mai socheaza un pic, o mai determina pe Mary sa puna un post cu tinutele ei de bal mascat, fiindca nu se poate abtine… Deci totul e ok si sub control, pamantul se invarte in continuare in jurul sistemului solar, viata merge mai departe…

Totul o sa se dea peste cap atunci cand Gaga o sa se imbrace normal. Asa, ca sa nu ziceti ca nu v-am avertizat

Dantela a revenit in forta in tendinte si nu mai reprezinta doar un material destinat lenjeriei intime. Dimpotriva, castiga din ce in ce mai mult teren, atat in trenduri, cat si pe portiuni din ce in ce mai largi de piele. Si ne cam place. Deja gasim rochii, fuste sau bluze realizate integral din dantela. In ceea ce ma priveste, inca nu am curaj sa adopt o tinuta all lace si ma rezum la accesorii cu portiuni dantelate.

Dantela nu este neaparat neagra, desi, ce-i drept, confera o eleganta deosebita. Poate fi si colorata sau poate fi suprapusa peste alte materiale. Mie imi plac la nebunie suprapunerile de dantela neagra peste roz sau turcoaz.

Candva, dantela era un element desuet. Insa, cum “toate-s vechi si noua toate", o iubim din nou. Iar reinventarea ei aduce cu sine tinute inedite, care ne arata in orice caz mai feminine.