Blog @ Stil Feminin

Nu aveam de gand sa scriu pe blog despre Romanian Fashion Week 2010, in ideea ca ce am avut de spus am spus in editoriale si in articolele-analiza ale colectiilor. Citind insa in dreapta si in stanga, am vazut iarasi ca au existat, ca de obicei, carcotasi, nemultumiti de una, de alta. Cum sa va spun, ma omoara chestia asta, faptul ca multi fashion-critici, fashion-ce mai vreti voi, sunt de o mie de ori mai sensibili la tot felul de nimicuri gen detalii de atmosfera si alte balarii, in detrimentul modei si colectiilor prezentate in sine. Adica hai sa gasim nod in papura ca asa si pe dincolo pentru ce ne deranjeaza pe noi personal, dar cand vine vorba de MODA (ca doar de-aia ne-am deplasat pana acolo, nu?) nu avem mare lucru de spus.

Da fratilor, si de pe mine si de pe fotograf au curs toate apele din lume din cauza caldurii insuportabile din Sala Sporturilor. Da, si eu am multumit la un moment dat organizatorilor intr-un editorial pentru faptul ca anul acesta s-a tinut totusi RFW, dar asta nu inseamna ca am facut metenele in fata Irinei Schrotter (multi s-au enervat ca de ce i s-a multumit doamnei in cauza atat de mult, cu referire in special la vedetele care au urcat pe scena. Sa fie sanatosi, problema lor, fiecare cu motivele lui, poate unii au fost platiti pentru asta, I don`t care). Eu pur si simplu m-am bucurat ca a existat festivalul in sine. Si pe mine m-a rupt oboseala din cauza ca au fost inghesuiti cate 17 designeri pe seara, cu program terminat la 24.00 si cu facut editoriale pana la 3 noaptea. Dar chiar nu am simtit nevoia sa dau in cap nimanui. Eu nu sunt asa sensibila la detalii organizatorice, sincera sa fiu. Sunt mai atenta la ce se prezinta pe catwalk, in rest nu am nevoie sa fiu tinuta in puf.

Si dupa cum ziceam, cum gasesc unii energie si timp sa scrie de rau despre festival in mare, dar pentru analiza colectiilor nu au timp si chef? Cate site-uri sau bloguri au luat totul de la A la Z, cati au vorbit despre fiecare designer si fiecare colectie in parte, cu bune si rele? Putini, foarte putini. Se cam sterge pe jos cu festivalurile de moda din Romania si nu imi explic de ce, de unde atata inversunare.

Dar in fine, ce sa ne mai agitam. Carcotasii trebuie sa traiasca si ei, dupa cum mai spuneam si alta data. A, si pe langa carcotasi, ma prapadesc de ras cand dau si de aliatii carcotasilor. Ceva de genul: “sunt de acord cu tine, ai dreptate, desi eu nu am fost acolo…” Bun asa, asta da personalitate si parere proprie si personala, ce pot sa zic

________________________

In rest, toate bune si frumoase. Am terminat de citit o carte foarte faina , care are si ecranizare, poate reusesc sa vad filmul saptamana asta si sa va scriu si despre una, si despre alta cat de curand. Iar acum citesc o carticica mica mica, dar foarte foarte interesanta , numita “Mecanica inimii". Super titlu, nu? So, stay tuned.

Mi-a cazut acum ceva timp in mana o carte de-a dreptul enervanta, din valul asta nou cica “literar” care se bazeaza pe vulgaritate si personaje mai ratate decat cele ale Hortensiei Papadat Bengescu. Oricum, nici nu se compara, astia de aici sunt ratati la foarte propriu.

Mirobolanta carte se numeste Shitter`s Club si am facut-o cu ou si cu otet in recenzie, dupa cum veti vedea, daca intrati dincolo, unde imi mai exercit eu fortele scriitoricesti.

Ce sa va spun, titlul spune tot. Pe bune, va dati seama cum suna traducerea? Fir-ar…

Mi se intampla foarte rar spre deloc sa dau cu o carte de toti peretii (la figurat ). Numai ca, mai ales scriitorii zilelor noastre reusesc de multe ori sa scoata niste capodopere pentru care te intrebi sincer de ce si-au pierdut timpul si ti l-au mai pierdut si pe al tau.

Situatia sta in felul urmator in cazul Clubului :

- titlu busit - spune tot, e ironico-sarcastic, nu zic nu, dar suna oribil… Nu are rost sa detaliem.

- actiune de-a dreptul obositoare, enervanta, cu o vulgaritate prezentata in toaaate aspectele ei: un tip care se duce intr-o noapte in club, dar ce club, dar ce prieteni are, dar ce ocupatii au, dar cata superficialitate si prostie…

- personaje ratate, deprimate, care incearca sa isi umple golul interior cu activitati dubioase - adica exact genul ala de oameni peste care speri din suflet sa nu dai niciodata

- final banal - documentarea de dinainte de lecturarea minunatei “opere literare” nu imi spunea deloc cum se finalizeaza treaba. Ma gandeam ca cine stie ce rasturnare de situatie si suspans si final neasteptat… vine sotia si il ia acasa pe turmentat. Uau…

So, daca v-am convins ca NU are rost sa o cititi, asta e. De bine nu pot sa zic. Mi-am pierdut eu timpul pentru voi. Daca vreti sa vi-l pierdeti si voi ca sa ma contraziceti, ok, nu ma supar, dimpotriva.

Va spun doar ca mi-am dat seama ca nu are rost sa-mi irosesc timpul cu orice tampenie de carte. De foarte foarte multe ori ne pacaleste printul si tot ce inseamna tiparit pe foi de carte. Iti da o impresie de calitate pe care totusi nu o are orice text din lumea asta. Sunt foarte multe banalitati si balarii ascunse intre copertile unei carti, insa nu toate inseamna literatura. Sau daca asta este noua literatura, eu ma las de citit, dupa cum am zis si dincolo. Din fericire, mai exista si scriitori faini. Si in loc sa citesc doua carti proaste, prefer sa citesc una interesanta. Si incep incet incet sa elimin balariile si sa acord timp unor carti care chiar merita. Iar literatura moderna ma dezamageste de cele mai multe ori. Apropo, am fost recent intr-un anticariat si am gasit super carti. Nici nu va inchipuiti cat de ieftine si de bune sunt cartile de acolo. Cu banii pe care ii dai pe o carte proasta iti iei minim trei carti bune, chiar daca sunt mai vechi. Serios.

Sau cel putin asa o vad eu. O stiti pe Emma Watson din Harry Potter, nu cred ca aveti cum sa nu o stiti. Si cred ca lumea in general, ca si mine de altfel, o va tine minte in special pentru rolul din seria cu micii magicieni. Ma gandesc la faptul ca, de multe ori, actorii care isi incep cariera de la varste mici sunt tinuti minte in special prin prisma primului mare rol jucat in ipostaza de copil. Cam asa cred ca va sta situatia si in cazul ei.

Tot dau peste ea pe ici pe colo si, de ceva timp, Emma a aparut si in sfera modei, fiind aleasa ca imagine pentru campania de primavara-vara 2010 a Burberry, la care s-au adaugat nenumarate aparitii in revistele fashion. Mai nou, apare intr-un pictorial al numarului de iunie al Vanity Fair.

Revenind… Emma imi pare o fetita, nu stiu, pur si simplu inca pare un copil. Ceea ce nu e rau, dimpotriva. Va dati seama cat de bine o sa arate la 40 de ani si peste, spre deosebire de alte femei?

Dar stiti cati ani are? 20 (douazeci !!!)!!! Am cautat azi de curiozitate, ca m-am enervat sa o vad tot timpul si sa imi spun: Doamne, ce fetita pare! si sa nu am habar ce varsta are. Eu nu ii dadeam nici 15, parca se oprise timpul in loc si ma gandeam ca e tot fetita care o juca pe Hermione. Iar cand o vad pe tocuri, ca in imaginea de mai sus, imi da pur si simplu impresia ca s-a incaltat cu pantofii mamei si a fugit cu ei de acasa sa fie pozata ca o domnisoara cocheta ce e.

Oricum, e foarte draguta si chipul ala copilaros o sa fie un adevarat atu mai ales odata cu trecerea timpului. Desi, daca ma intrebati pe mine personal, a parea prea copilaroasa nu este intotdeauna un avantaj. Pur si simplu uneori nu poti fi luata in serios, pari o fetita printre “tanti” si “neni” si trebuie sa te urci pe tocuri, sa te machiezi ca sa pari mai matura, sa te imbraci mai serios sau mai stiu eu ce ca sa fii considerata si tu una de-a lor. Credeti-ma, fiindca va spun din proprie experienta…

Surse foto: fashionising.com si catwalkqueen.tv

Despre Kristen Stewart am mai scris la un moment dat si multa lume, fete in special , s-au cam suparat pe mine. Ca sa impac pe toata lumea, am sa spun doar ca si Kristen are farmecul si personalitatea ei. Ce-i drept, intr-o lume mondena plina de fite si de vedete siliconate, parca e un moment de respiro atunci cand vezi o actrita tanara mai atipica, o “jeans girl” cum ea insasi se autodenumeste, care nu are un interes deosebit pentru moda si pentru o eventuala imagine glamour. In orice caz, este muuult mai naturala decat multe alte actrite. Si imediat va explic de ce mi-am dat seama dupa ceva timp ca este uneori chiar “prea” naturala.

Nu stiu daca voi ati inceput sau ati terminat deja seria Twilight de citit. Eu inca ma lupt cu ea, , o citesc de pe calculator si imi ia mai mult timp decat s-ar fi intamplat daca as fi citit volumele in format de carte. Sunt abia la New Moon fir-ar sa fie , si mi-am dat seama ca e ingrozitor de plictisitor sa citesti ceea ce ai vazut deja in film. Nu tu suspans, nu tu nimic, stiu tot dinainte, nu ma gandesc la chestii de genul “o sa moara, n-o sa moara…” si e enervant! De-asta ma grabesc sa termin cartea asta ca sa apuc sa citesc Eclipse pana apare filmul, care are premiera pe 2 iulie la noi. Tineti-mi pumnii sa reusesc, ca mai am si alte carti de citit pentru recenziile de dincolo.

Tot citind varianta literara a Twilight, incep sa o cunosc mai bine si pe Bella ca personaj. Si treptat imi dau seama si de faptul ca actrita Kristen Stewart pare si in afara rolului ca o joaca pe Bella. Practic, ma tot uit la Kristen Stewart, la felul ei de a fi, si imi dau seama ca este ideala pentru rolul Bellei. De fapt, ar fi doua variante: fie ea s-a identificat prea mult cu personajul din film si a devenit o Bella si in viata reala, fie cei care au facut distributia au recunoscut in profilul actritei intocmai trasaturile personajului Bella. O dilema din care nu pot iesi.

Kristen nu are nici o afinitate pentru moda, dupa cum spuneam mai sus si dupa cum spune si ea in filmulet. Totusi, asta nu ii impiedica pe editorii fashion ai marilor reviste pentru femei sa o includa in pictorialele si articolele lor, cum ar fi de exemplu cazul revistei Elle UK, numarul de iulie 2010. Pana la urma, nu strica si o abatere de la regula, dimpotriva.

Sursa foto: socialitelife.celebuzz.com

2010 pare sa fie un an foarte prolific pentru Miuccia Prada a carei principala sursa de inspiratie a dat industriei doua dintre cele mai reusite colectii ale acestei veri. Daca nu demult va vorbeam despre Prada si ale sale minunate printuri, astazi imi voi intoarce atentia catre linia secundara asupra careia Miuccia Prada isi pune amprenta, respectiv Miu Miu.

Asa cum insasi semnatica jucausa ne indeamna sa percepem brandul Miu Miu, aceasta linie este orientata catre un consumator mai tanar si mai jovial. Cu toate acestea, spre deosebire de alte sezoane, atat linia Prada, cat si cea Miu Miu si-au gasit un punct comun in aceasta orientare. Ambele colectii sunt tineresti, invaluite intr-o anumita inocenta. Insa, asa cum vom observa in cele ce urmeaza, detaliile sunt cele care fac cu adevarat diferenta - perspectivele din care Miuccia Prada a ales sa exploreze conceptul de inocenta pentru fiecare colectie in parte.

In prima faza, ceea ce capteaza atentia la colectia Miu Miu sunt printurile, element caruia Prada i-a acordat foarte multa atentie in aceasta perioada. Printurile cu randunele si pisici se regasesc in absolut toate elementele colectiei, de la piesele vestimentare in sine, pana la posete si pantofi.
Alaturi de imprimeuri, detaliile de croiala precum structura camasilor specifica anilor ‘70: maneci usor bufante, gulerul ascutit, apretat au asigurat un look preppy.

Cu toate acestea, inocenta pe care Miuccia Prada o exploreaza este foarte nuantata, situata intr-o societate care pare ca pierde pe zi ce trece acest concept. De altfel, principala intrebare pe care aceasta colectie o ridica este “Care mai este sensul inocentei si a tineretii intr-o societate ce pare orientata in directia opusa?”

Lookul preppy de care vorbeam mai sus este nuantat in prima faza de suprapunerile de materiale, lasand adeseori bustul la vedere. Apoi, alaturi de imprimeuri apar si numeroase insertii elegante realizate din paiete de mari dimensiuni.

Paleta de culori aflata la baza acestei colectii porneste de la negru si alb, insa insertiile de nuante pastelate de blue, galben, roz aduc un echilibru cromatic. Lookul modelelor este si el astfel conceput, incat sa reliefeze senzatiile transmise de outfituri. Machiajul se bazeaza pe accentuarea ochilor prin aplicarea de gene false atat pe pleoapa superioara, cat si pe cea inferioara, buzele si tenul avand o nuanta de nud. Coafura este dominata de impletituri, Miu Miu fiind una dintre multele colectii care promoveaza acest look pentru vara lui 2010.

In consecinta, pe langa o intoarcere la inocenta, Miu Miu ne propune o colectie jucausa, dar sexi, si nu in ultimul rand, purtabila.

Andreea - Ina Gartoi

sursa foto: style.com