Iarasi nu am mai scris de ceva timp pe blog, este? Ntz, ntz, nu sunt constiincioasa deloc 
. Dar iata ca am revenit, fiindca doar ce am vazut de curand un nou film despre care treeebuie sa va scriu. 
Am fost la “Remember me”, cu mister Robert Pattinson, of course. Adica de aia am mers, sincera sa fiu, si pun pariu ca si un 90% din public tot pentru asta a mers (era sala plina ochi ). Ce-i drept, viata lui Pattinson s-a schimbat de cand cu rolul de vampir irezistibil din seria Twilight.
In mare, filmul e ok. Deci sunt fata de treaba, cel putin deocamdata. Dar, cum Mary e o carcotasa si jumatate uneori, are de comentat. In orice caz, “Remember me” are punctele lui slabe.
So… Robert joaca bine, e natural, e el, si nu ii este prea greu sa intre in pielea unui tip frustrat, nervos si violent in multe cazuri. Si i se cam potriveste in mare parte.
Robert, Tyler in film, o cunoaste pe Ally, fiica unui politist, nene care tocmai isi lasase urmele pumnilor pe fata lui. Pe Ally (Emilie de Ravin) o cunoasteti din Lost, serial cu nush cate sezoane si episoade care nu cred ca se va mai termina vreodata. 
Pe cei doi ii leaga, dincolo de o iubire adolescentina, tragediile din viata fiecaruia. Tyler si-a gasit fratele mai mare, pe Michael, spanzurat, iar Ally a fost de fata cand mama ei a fost impuscata de niste pusti tampiti.
In plus, tatii celor doi tineri lasa de dorit: cel al lui Tyler (Pierce Brosnan) este un afacerist bogat si ocupat, intr-atat de ocupat incat i se spanzura copiii sub ochi si el nu observa, asa cum ii tranteste Tyler nervos la un moment dat. Nu are mare consideratie pentru fata lui cea mica, Caroline, o fetita inteligenta si foarte scumpa, dar care nu reuseste sa isi faca prieteni la scoala din cauza ca este considerata o ciudata.
Ally este in bune relatii cu tatal ei, insa pana in momentul in care acesta simte ca pierde situatia de sub control. Marcat de moartea sotiei, simte nevoia sa o protejeze prea mult pe Ally, de teama sa nu o piarda si pe ea. Asa ca va dati seama cat de incantat a fost in momentul in care a aflat ca fata lui are ca iubit un bataus care traieste intr-un apartament fara yala la usa de la intrare, care a mai si abordat-o pe fiica-sa in urma unui pariu… ggrrr… va imaginati ce a urmat…
Din fericire, “Remember me” nu este un film romantic siropos, asa cum ma gandeam initial. Dimpotriva, are partile lui dure, momente in care simti angoasa si frustrarea personajelor in neputinta lor de a schimba ceva la o viata nu tocmai ideala.
Toate ca toate, insa remarc faptul ca am o problema cu finalurile de ceva timp. Stiti expresia aia cu “s-a terminat in coada de peste". Cam asa e si cu “Remember me". De la dezastrul total din vietile personajelor se trece brusc la raiul pe pamant. Dispar partile negative ale personajelor si toata lumea devine prietena cu toata lumea, ce sa mai, fericire deplina. Ei, si cum noua ne place sa ne complicam viata si credem ca e prea frumos ca sa fie adevarat, s-a gasit o solutie ca sa se transforme totul intr-o drama. Se ia personajul principal Tyler si se pune in una bucata turn geaman World Trade Center, unde se afla biroul tatalui, exact in ziua de 11 septembrie 2001, si se urmeaza firul istoriei. Aici iar s-a dus tot farmecul. De unde pana unde? Mi s-a parut sincer ca a fost o alegere de ultim moment, ca sa fie. Ceva de genul: bai, prea sunt toate frumoase si roz. Hai sa il omoram pe asta ca sa fie mai profunda toata chestia…
Nu, nu m-a convins…
Dar hai sa fim optimisti, si dupa cum am auzit asa in trecere de la un tip, enervat probabil ca il cara prietena pe la astfel de filme: “Bine ca l-au omorat, ca sa nu mai faca si partea a doua!” 
XML Feeds